luni, 10 februarie 2014

"Cum are sa îl cheme pe Bufnițel? Pinky!"

O sarcina activă, plină de năbădăi. Cu Puiul de Bufniţă am fost calmă, atentă, cu nasul în cărţi. Ştiam totul, memorasem cure, grafice, tehnici şi soluţii. Apucam să mă odihnesc. Să spunem că a fost o perioada de acumulări, de testări a limitelor mele. Nu a fost nici aceea o sarcina de adolescenţă, dar sigur a fost examenul meu de maturitate.

Apoi am redescoperit adultul din mine. Nu dispăruse în toată acea mamiceală, aşteptase răbdător, se maturizase şi de dată această îl iubeam. Dispăruse îndârjirea dar a rămas carismă, cinismul şi stăpânirea de sine. M-am relaxat şi am mers mult pe instinct. Îmi stăpânesc mult mai bine corpul. Şi am putut să savurez fiecare moment. Am dansat, urcat munţi, am mers la proteste şi la concerte rock. Au venit în jurul meu doar oameni extraordinari. Multora nici nu le ştiu măcar numele, dar i-am asimilat. De aceea pe Bufnițel îi spunem Pinky.

Se obisuieste că fratele/surioară mai mare să-şi aştepte frăţiorul/surioară cu un cadou, dar orice am fi cumpărat ar fi fost foarte fals şi neadecvat. Şi mi-a venit în minte o idee, mai mult decât un obiect, ceva care să îi lege şi peste ani. Este o chestie pe care mamele o fac, colectează.

Materiale:




Am cumpărat extrem de puţine haine, şi nu avem neapărat cuibul aranjat. Dar cred că ne-a prins ideea atât de tare încât o să continuăm să personalizăm tot ce aparţine Bufnitelului.

Înainte de toate aveam nevoie de un design. Am încercat cu inimioare, cu fluturi din inimioare, cu maşini, soare şi inimioare...

 Când a fost pregătită a trecut la desenul pe material. Au fost alese culorile...



Și a apărut un curcubeu...

Apoi logo-ul. Evident PINKY...


Apoi sub curcubeu și o mașină. A învățat să o deseneze de la un coleg de gradiniță.

Dar parcă tot mai era nevoie de puțină culoare...


"Cred că este numai bun."


Începutul a fost mai greu :) Acum o să avem o fotografie cu...

Înainte...

și 

După...

duminică, 9 februarie 2014

Un întreg Univers...primele jocuri ale puilor mei

Îl aşteptăm cu mare nerăbdare cu toţii e Bufnițel şi ca să ne treacă vremea mai uşor vorbim cu el, îl mângâiem, îi cântăm, îl nasoim şi gâdilăm.

Puiul de Bufniţă e mare fan de pictat e faţă. Nici nu pot să va descriu cât a fost de fericită când a descoperit că voselele pentru piele se pot folosi şi pe mâini şi pe picioare, dar mai ales e burtică. Evident, pielea este foarte întinsă şi sensibilă. A fost nevoie de multă tandreţe.

Întâi am ales să aplicăm o bază de culoare albă...un proces care necesită maxim de concentrare.

Apoi avem nevoie de o temă...Un întreg Univers...

A ales să deseneze o galaxie...soare, lună, stele, planete...

În loc de concluzie, întotdeauna, înainte de somn:

"Mami, cât de tare mă iubeşti?"
"Până la lună şi la stele şi înapoi. Până la planete şi la comete."